de dimineata.

din umbră o mână caută să-mi mângâie faţa. corpul nu-mi este elastic încât să fac posibilă o metamorfozare. m-aş duce să locuiesc în cocoaşa unei cămile, în coada unui şarpe sau în leagănul unui copil. poate cafeaua nu-mi va mai fi lungă şi rece, va rămâne un zaţ prost stins într-o ţigară. şi nici măcar descântecele nu m-ajută. îmi trag cochilia sub spate ca să nu mai simt marea cum îmi intră în vene. sarea din ochi mi-e de ajuns pentru o salată. un măr, cămaşa, o carte ş-am zburat.

doi.

zburăm în asfalt ca doi zmei şi ne spargem capetele de cerul gurii însângerat. e doar o altă noapte în care zacem pe covoare diferite, frecându-ne uşor alături de himere ce-ncep să moară.

tutun.

îmi place să-mi privesc reflexia în oglindă când trag din ţigară. să văd cum mi se scurge viaţa printr-o nenorocită de bucată de tutun pe care alţii o mestecă, o amestecă fie cu salivă, fie cu resturile cinei de acum două săptămâni şi o elimină pe diferite căi. plămânul meu strănută. ” să trăieşti, frate, măcar încă pe atât”.

lor.

rupe-ţi mâinile, copile, şi apoi închină-te la o brioşă. e singurul dumnezeu care ţi-a rămas fidel.

16:57

..şi vreau noptiera mea şi-a ta să se sărute-n noapte, să scârţâie duios ” Ah, doar fac dragoste împreună…”

1,2,3

un 3in1 ar fi de ajuns ca să-mi substitui doza săptămânală de îmbrăţişări. efectul placebo se instalează lent, omorându-mi celulele letargice, sterpe sau bolnave. un nou fir de praf îmi înfundă nările, septul se contractă în întâmpinarea căldurilor. un zâmbet cald mă-ndeamnă să mă mobilizez. sorb din cafea. 1, 2 şi 3… am plecat să levitez.

din seria ‘realizezi că’

realizezi că te maturizezi atunci când in loc de tricouri largi şi skate shoes începi să-ţi cumperi rochii şi balerini. atunci când te gândeşti la majorat ca la o viitoare nuntă; când facultatea te sperie şi începi  să mănânci ciorbă ca să te obişnuieşti cu gustul. când îţi scotoceşti  prin toţi blugii, poate poate găseşti  nişte bani pentru ţigări. când îţi aştepţi iubitul plecat la facultate chiar şi trei săptămâni pentru a-i oferi o îmbrăţisare matură şi pentru a te putea transforma în ” tu – copilul “.